Zilnic pe glob au loc aproximativ 100 de milioane de acte sexuale, având ca urmare cca. 900.000 de concepţii, care dupa 9 luni vor duce la naşterea a 400.000 de bebeluşi. Majoritatea lor vor fi vazuţi cu ajutorul ecografului, însă pot fi vazuţi si altfel. Daca punem 100 de ecografii una peste alta obţinem o imagine tridimensională. Cu ajutorul tehnologiei moderne, avem o imagine cu totul nouă asupra universului copilului nenăscut. Avem posibilitatea, de asemenea să ii reconstituim trecutul, de la perioada de dinainte de naştere şi pana la fătul de 13 săptamani şi chiar mai 'nainte ... de la embrionul de 6 săptamani pâna la cel de 4 săptamani, de 3 săptamani, ajungând la celulele care au declanşat tot procesul. E vorba de ovul si de spermatozoidul de câteva sute de ori mai mic decât el. Procesul se realizeaza într-un mod atât de elegant încat s-ar crede că e simplu, însă nu este deloc aşa. Spermatozoizii rezultaţi în urma unei singure ejaculari sunt in jur de 500 de milioane. Cu ei, s-ar putea fecunda toate femeile fertile din Europa de Vest. Realitatea este că toate aceste milioane de spermatozoizi sunt necesare pentru ca o singură sarcină să aiba şansa de a ajunge la termen. De ce ? pentru că femeia se lupa să ramană gravida, să păstreze sarcina, să nască, iar copilul depune şi el un efort să se nască. A avea un copil nu mai este o noutate şi avem impresia că ştim totul, însă mai bine din jumătatea fenomenelor din organism reprezinta un mister chiar şi pentru medici.
O femeie are şanse să rămâna însărcinata numai 30 de zile pe an. Succesul depinde de ciclul de viaţă al femeii pe care îl parcurge incă de la pubertate. In interiorul pelvisului se află uterul; este o masă musculară in care se poate dezolvata într-o buna zi un copil. De pe o parte si de alta a uterului se afla trompele uterine situate lângă ovare. Aici stau in asteptare ovulele "depozitate" de demult. S-au format când femeia era un embrion de numai 8 săptamani. La pubertate s-a intamplat un lucru remarcabil si anume ... o glandă din creierul femeii, numită pitulară, le-a transmis un mesaj ovarelor să ovuleze. Incepând din acel moment, acest lucru se întampla în fiecare lună. Are loc procesul de ovulaţie, care are loc numai de 400 ori in viaţa unei femei ... este începutul unei posbile vieţi. După ce ovulul a ajuns in ovar din trompa uterină, începe cursa pentru formarea sarcinii. Ovulul înconjurat de un înveliş vâscos pătrunde in interiorul trompei uterine, insă timpul zboară si el poate fi fertilizat doar in 24 de ore, altfel moare. În vederea fertilizarii, este necesar un ingredient special:
spermatozoizii :) Care este soluţia ca spermatozoidul sa întâlnească ovulul in 24 de ore ? Cât mai multe contacte sexuale. Când ajungem in pragul orgasmului, corpurile noastre se pregatesc în vederea evenimentului. Spermatoizii trebuie să ajungă din testicule până in penisul în erecţie. Lichidul alb care îi înconjoară reprezintă substanţe nutritive necesare lungii lor călătorii. În timpul orgasmului, contractiile musculare proiecteaza fluidul din organismul bărbatului în cel al femeii. Ajunşi in vagin, spermatozoizii întâmpină primele din numeroasele ameninţari cu moartea. Pereţii vaginului sunt căptuşiti cu o substantă acidă care împiedica dezvoltarea bacteriilor, dar omoară spermatozoizii. În cateva minute, pe peretii vaginali se strâng milioane de spermatozoizi morţi şi dupa o ora, aproape toţi cei 500 de milioane caţi au fost iniţial, mor. Organismul femeii poate ajuta, dar şi împiedica avansarea spermatoizilor. Contracţiile din timpul orgasmului îi pot atrage in uter sau joncţiunea dintre vagin si uter, numita cervix, poate absorbi permanent cu spermatozoizii în aşteptare. La fel de posibil este ca după contactul sexual, uterul să se contracte şi să ducă spermatozoizii mai departe. Cu toate acestea, aproape toţi au fost anihilaţi; numai câteva mii îşi vor continua aventura prin uter şi vor ajunge in trompele uterine, apoi ajung la destinaţie. Bine ascuns în interiorul trompei uterine, este ovulul. Spermatozoizii sunt ademeniţi pentru a "ajunge" la ţintă de semnalele chimice transmise de ovul. Fiecare spermatozoid poartă informaţiile genetice ale bărbatului. Acestea trebuie să se combine cu informaţiile genetice ale femeii purtate de ovul. În scurt timp informaţiile vor fuziona, apoi se vor forma caracteristicile unice ale unei noi vieţi. Informatiile genetice vor determina dacă viitorul copil va fi fată sau baiat. De fapt şansele ca ovulul fertilizat să supravieţuiască sunt incerte. Multe celule rămân neschimbate, dar peste jumatate vor face acest lucru. Vor forma o copie, apoi se vor diviza iar şi iar. Cu fiecare oră, ovulul fertilizat se schimbă continuându-şi călatoria din trompele uterine mai departe spre uter. Şi uterul se transformă ... mucoasa uterină se îngroaşă şi se întareşte. Aici va ajunge ovulul fertilizat unde va ramane timp de 9 luni. Se formeaza embrionul care are nevoie de substanţe nutritive de la mamă; celulele embrionului invadează uterul intr-un mod agresiv.
Modul cum extrage embrionul substanţele nutritive rămân un mister. În uterul femeii a crescut un sac amniotic la 3 săptămâni de la fecundaţie ... sursă temporară de hrană. Deasupra se afla embrionul, iar în interiorul lui la fiecare secundă se creează mii de celule noi care primesc instrucţiuni unde să se aseze reprezentând baza sistemului nervos si al creierului. La 6 săptamâni coloana vertebrala în formare este curbata ... la capătul ei se formează mugurii unei mâini, însă detaliile fiecărui embrion sunt unice. El se dezvolta de la cap in jos, înmugurind toate cele 4 membre, deşi braţul drept e ascuns sub cordonul ombilical. 5 din 6 embrioni nu ajung până la vârsta de 8 săptamâni. E greu de crezut că o trasătură aproape formata nu va ajunge la final, dar adevarul este că doar printr-un noroc acesta va ajunge un ochi. Milioane de celule se vor transforma in plamâni, oase si creier. La 9 săptămâni stomacul va produce propriile sucuri gastrice, iar inima începe să bată cu putere. Acum nu se mai cheama embrion, ci făt, însă aceasta nu înseamna că viitorul lui e sigur. Apar amprenetele palmare; permanent tot procesul este alimentat prin cordonul ombilical, cel care leaga fătul de mamă. S-a încheiat o etapa capitală a sarcinii. Fătul şi-a încheiat structurile de bază ale organismului în 12 săptămâni. Până la sfârşitul sarcinii nu i-a mai rămas decat să se dezvolte. Se produc fenomene aspra organismului mamei. Un val de hormoni duce la extinderea vaselor de sânge din jurul sânilor. Fluzul sangvin hrăneşte ţesutul sânilor pentru a produce lapte. Sânul este alcatuit dintr-o reţea de glande fine, care se măresc ... ele fiind conectate la rezervoarele de lapte din spatele mameleonului. Glandele încep să producă lapte foarte devreme ... canalele se umplu cu lapte, iar sânii devin dureroşi; de aceea dor sânii la inceputul sarcinii. La ecograf se vede cum fătul îşi suge degetul, iar pe măsura ce se dezvoltă locul devine tot mai strâmt. Pe la jumatatea perioadei de sarcină, încep să i se dezvolte cele 5 simţuri ale fătului, dar nu complet. Aude sunetele de exemplu şi prin piele şi cu urechile. De asemenea, fătul simte dacă mirosul sau gustul lichidului în care stă s-a modificat. Dar ce vede fătul ? Grea intrebare, pentru că atunci când auzim, vedem şi simţim, nu o facem doar cu urechile, cu ochii sau cu mâinile, ci cu ajutorul creierului bine dezvoltat.
Urechile, ochii, gura si nasul sunt doar senzori. Creierul este cel care transformă semnalele pe care le transit acestia. Cu ajutorul creierului percepem simţurile. El nu incepe să se dezvolte dintr-o data, ci se dezvoltă puţin in fiecare lună, până când este complet dezvoltat. Fătul incepe sa se miste, sa dea din picioare ... probabil ca placenta este cel mai fascinant organ din corpul femeii. Este un intermediar ... datorita ei, mama si fătul pot convieţui şi probabil este cel mai miraculos lucru din toata sarcina. Uterul se va mări de 20 ori, fluxul sangvin de 3 ori, iar corpul va creşte in greutate. În cele din urmă, ceea ce se dezvoltă in corpul femeii, începe să domine. Coloana se curbează din cauza sarcinii, organele au fost împinse în sus din cauza uterului mărit. Cel mai mult are de suferit inima, care trebuie să depuna un efort şi mai mare ... de aceea s-a mărit.
Naşterea în sine este cea mai grea sarcină pe care o are de îndeplinit organismul. Organismul nostru este plin de imperfecţiuni, încă de la început. Spermatozoizii sunt asa de slabi, încât aproape toţi sunt nimiciţi. Ovulele sunt aşa de fragile, încât traiesc doar o zi. Imperfecţiunile sunt moştenite de la strămoşii noştri. Partea buna este că am moştenit şi soluţii.
Pentru a ieşi, copilu' trebuie să treacă printre oasele pelviene. Dacă ar mai sta in uter, capul ar fi prea mare şi nu ar mai putea ieşi. Cervixul se dilată in urma contracţiilor. La început ele nu deplasează copilul, ci lărgesc cervixul. După deschiderea lui, drumul copilului este liber, capul acţionează ca un berbec, deschzând calea spre restul corpului. So push push ... si gata ... copilu' trebuie să iasă. Naşterea nu trebuie privită ca pe un eveniment care se poate termina prost, ci mai degrabă ca pe o minune, lucru care se întâmplă de cele mai multe ori ... fiind un proces natural. În aceeasi zi se mai nasc încă un milion de copii.
